BluePink BluePink
XHost 		Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink
Geografie


Localizare si caractere morfografice.
Alpii se desfasoara arcuit, intre Marea Ligurica si Campia Panonica, pe o lungime de peste 1200 km. Latimea lor variaza intre 125 si 265 km, fiind mai mare in compartimentul estic. Pasul Altare ii separa de Apenini, pasul Vrata formeaza limita spre Alpii Dinarici, iar Bazinul Vienei, spre Carpati. Inaltimea lor maxima atinge 4810 in varful Mont Blanc, dar varfuri de peste 4000m sunt frecvente mai alea in Alpii de Vest (Gran Paradiso 4061m; Finsteraahorn 4275; Matterhorn 4505m s.a) Alpii de Est au altitudini sub 3800m (Grossglockner 3797m). Se remarca totodata o simetrie altimetrica transversala, zonele centrale fiind si cele mai inalte. Exceptie face sectorul sud-vestic in care zona marilor inaltimi domina Campia Padului, deoarece culmile de pe latura interna si externa a lantului alpin, in general cu altitudini sub 3000m, formeaza sirurile unitatilor perialpine (fig.35). In timp ce Alpii de Vest se desfasoara arcuit, Alpii de Est au orientare vest-est, rasfirandu-se digitat spre Campia Panonica, in buna parte datorita formarii unor mici bazine tectonice intramontane (Graz, Klagenfurt, Maribor, Ljubljana).

Fig.35. - A- Caracteristici hipsometrice; elemente ale fragmentarii majore; subdiviziuni. B-Schema ortografica. C-Schema tectonica



Structura si relief.
Structural, Alpii se caracterizeaza printr-o simetrie accentuata, avand in centru o zona cristalina iar pe flancuri cate o zona sedimentara. Cea de la exteriorul arcului cuprinde formatiuni mezozoice si tertiare, iar zona de pe latura sudica doar mezozoice. La structura se adauga si mici iviri vulcanice tertiare localizate la est de lacul Como (fig.36).

Fig.36. Schita morfostructurii lantului alpin



Lantul Alpilor este de varsta recenta, tertiara. Principala faza orogenica s-a produs in oligocen, cand a fost cutata zona interna, dar miscarile tectonice s-au continuat si in neogen, incretind zonele prealpine, generand inflexiuni transversale si mici bazine tectonice in Alpii de Est. In acest grup estic existasera miscari orogenice mezozoice, dar edificiul rezultat se pare ca a fost inecat in propriul sedimentar flisoid format in tertiar. O importanta deosebita pentru fizionomia lantului alpin au avut-o miscarile de inaltare neotectonice. Intensitatea acestora a depasit continuu forta agentilor modelatori externi, fapt pentru care in vest si centru nu s-au putut forma suprafete de nivelare. Inaltarile neotectonice au avut un caracter ritmic in partea estica a lantului, permitand aparitia unor suprafete de nivelare, dar intensitatea ridicarilor a fost apreciabila si aici din moment ce nivelul de varsta pontiana se afla la 2000m altitudine, iar cel pliocen superior - villafranchian la 700-1000m. Stilul tectonicii plicative alpine este interpretat diferit. "Autohtonistii" apreciaza ca unitatile structurale au fost cutate pe loc, "panzistii" ca acestea se caracterizeaza printr-un intens sariaj ce a cuprins intrgul edificiu, exceptand Prealpii externi iar "intermediarii" accepta ideea unui sariaj pe distante mai scurte (fig.37).

Fig.37. Profile geologice transversale prin Alpi



Oricum studiul structurii Alpilor a dus la elaborarea conceptiei asupra panzelor de sariaj. Dispunerea panzelor sugereaza imaginea unei carti deschise (fig.38), in care foile rasturnate spre nord si vest sunt mai numeroase si mai lungi (alpidele), iar cele cu cadere spre sud (dinaridele) sunt mai scurte si mai putine. Zona de lagatura a celor doua grupe este marcata prin roci eruptive bazice de varsta tertiara.

Fig.38.