Limita la care se întâlnesc padurile de foioase este de aproximativ 1200 m pe versantii nordici ai Alpilor, iar pe cei sudici ea atinge deseori 1500 si chiar 1700 m. În principal, padurile de foioase sunt formate din stejar, fag, frasin si sicomor, care nu se întâlnesc neaparat împreuna si nici la aceleasi înaltimi. Interventia omului a facut ca în multe zone, acestea aproape sa dispara. Cu exceptia padurilor de fag din Alpii Austriei, sunt greu de gasit în rest alte paduri întinse de foioase. În multe zone, unde existau înainte asemenea paduri, ele au fost înlocuite cu pinul scotian si molidul norvegian, care sufera mai putin din cauza caprelor, cel mai mare inamic al padurilor de foioase. Temperatura medie anuala a acestei regiuni este apropiata celei din Insulele Britanice, dar conditiile climatice sunt în mare masura diferite. Aici, zapada persista mai multe luni, iar primavara si vara sunt considerabil mai reci.             Plante specifce Alpilor:     ![]() ![]()     ![]() ![]()     ![]() ![]()     ![]() ![]()
|